Peritoneal cancer foundation

Acceptarea rapidă de către chirurgi a amputației rectale abdomino-perineale și renunțarea la exciziile locale practicate până atunci au dus la îmbunătățirea consistentă a controlului local al bolii. Miles sugera ca principiul rezecției în bloc a tumorii și a ganglionilor limfatici aplicat la cancerul de sân să fie aplicat și la cancerul peritoneal cancer foundation printr-un abord combinat — abdominal și perineal 4.

În Dukes propunea o stadializare a cancerului colo-rectal care îmbina trei criterii esențiale: statusul local, diseminarea limfatică loco-regională și diseminarea la distanță. Importanța stadializării Dukes este evidentă dacă ținem seama de faptul că o formă îmbunătățită a ei modificarea Astler-Coller - 5 continuă să fie larg folosită de chirurgi - cu toate că stadializarea TNM suverană în toate celelalte cancere digestive!

Atât Miles, operation papillomavirus homme și Dukes, propuneau implicit un concept: boala neoplazică a rectului are o evoluție stadială cuantificabilă, iar în stadiile curabile este o boală compartimentală 6. În Dixon 8 sistematiza tehnica rezecției rectale anterioare, care scutește pacientul de infirmitatea colostomiei.

Rezecția Dixon nu a înlocuit principiul rezecției în bloc a tumorii și ganglionilor limfatici, ci a oferit o rezolvare mai fiziologică pentru tumorile situate la o distanță suficientă de sfincterul anal. Perfecționarea tehnicii - în particular introducerea în de către Fain a anastomozei colorectale mecanice 9 - a permis coborârea limitei distale de rezecție până peritoneal cancer foundation 3 cm de linia pectineată.

Concepția lui Miles — a îndepărtării rectului și a grăsimii perirectale cu ganglionii perirectali ca un bloc cilindric — a dominat gândirea chirurgicală timp de aproape 80 de ani. În timp a devenit însă necesară redefinirea conceptului datorită în principal a două nejunsuri: apariția după rezecțiile rectale a recidivelor locale, a tulburărilor de dinamică sexuală, precum și a tulburărilor de stocare și evacuare a urinei.

Apariția recidivelor locale atrăgea atenția asupra caracterului insuficient al unor rezecții rectale. Quirke și colab. Era deci necesară definirea a cât țesut perirectal trebuie îndepărtat pentru a preveni recidiva locală.

Apasă pentru a vedea definiția originală «peritoneal» în dicționarul Engleză dictionary. Apasă pentru a vedea traducerea automată a definiției în Română. Peritoneu Peritoneum Nu trebuie confundat cu Perineumul. Acesta acoperă majoritatea organelor intra-abdominale și este compus dintr-un strat de mezoteliu susținut de un strat subțire de țesut conjunctiv. Peritoneul susține organele abdominale și servește ca o conductă pentru vasele lor de sânge, vasele limfatice și nervii.

Cu alte cuvinte era necesară definirea structurilor perirectale care trebuiesc menajate în cursul operațiilor pentru cancer de rect cum trebuie condusă disecția perirectală.

În Heald, Husband și Ryall aduc o soluție pentru aceste probleme cât și cum propunând și un nou concept anatomic - mezorectul - și cancer gastrique familial - excizia totală a mezorectului 7.

Termenul de mezorect este oarecum confuz întrucât rectul este în parte peritoneal cancer foundation și în totalitate fix, fără mezou. Caracterul imprecis al termenului nu a rămas nesesizatunii autori preferând termenul de excizie extrafascială a rectului Heald a propus însă acest termen din rațiuni practice — plecând de la premiza redefinirii anatomiei în funcție de detaliile tehnicii chirurgicale - și pe baza datelor de embriologie De fapt chiar și unii critici ai termenului recunosc că mezorectul este o structură individualizabilă 19 ; oricum termenul are rolul de a defini limitele rezecției chirurgicale, iar altul mai adecvat nu există.

Apariția acestor noi concepte în chirurgia rectului a constituit imboldul a numeroase studii privind anatomia pelvisului și rafinarea tehnicii chirurgicale. Creșterea frecvenței complicațiilor postoperatorii după introducerea tehnicii rezecției rectale cu excizia totală a mezorectului 31 a atras atenția asupra necesității însușirii riguroase a peritoneal cancer foundation de către chirurgii oncologi și colorectali.

Introducerea unor programe de instruire în excizia totală a mezorectului a confirmat însă avantajele majore ale acestei tehnici: rezultate oncologice superioare și complicații postoperatorii tot mai puține pe măsura acumulării experienței Deși mai există rezerve formulate în special de autori americani 34totuși experiența autorilor norvegieni pare convingătoare.

Rectul — elemente de anatomie descriptivă[ modificare modificare sursă ] Peritoneal cancer foundation superioară proximală a rectului joncțiunea recto-sigmoidiană este apreciată de anatomiști la nivelul vertebrei S3, iar peritoneal cancer foundation către chirurgi la nivelul promontoriului Mai importante decât aceste criterii topografice sunt însă criteriile descriptive care definesc începutul rectului: hpv virus herbs teniilor musculatura longitudinală distribuindu-se de la acest nivel în jurul întregii circumferințe coliceabsența haustrelor și dispariția mezosigmei și a mobilității colonului rectul fiind practic fix.

Canalul anal, porțiunea terminală a rectului, este de asemenea apreciată diferit de anatomiști și chirurgi Astfel canalul anal anatomic sau embriologic se întinde de la linia ano-cutanată Hilton la linia pectineată, peritoneal cancer foundation cca 2 cm lungime și este de origine ectodermică.

Canalul anal chirurgical sau funcțional se întinde până la inelul anorectal care corespunde inserției mușchilor ridicători analiare cca 4 cm lungime și corespunde unei regiuni cu presiune intraluminală crescută la acest nivel fiind aparatul sfincterian.

Rectul are cm lungime și 3 curburi laterale: cea superioară și cea inferioară cu convexitarea spre dreapta, iar cea mijlocie cu convexitatea spre stânga. Intraluminal curburile corespund valvelor Houston; valva mijlocie Kohlrausch corespunde nivelului la care peritoneul de pe fața anterioară se reflectă pe vezică sau uter.

Vascularizația arterială a rectului este asigurată de artera hemoroidală superioară, dar și de surse arteriale minore: artera sacrată medie, arterele rectale mijlocii, ramuri din artera vezicală inferioară și ramuri din mușchii ridicători anali Canalul anal este vascularizat de arterele rectale inferioare, desprinse din artera iliacă internă.

Deși descrise în aproape toate tratatele de anatomie și tehnică chirurgicală arterele rectale mijlocii sunt inconstante, iar aripioarele rectale care — conform tratatelor clasice — conțin aceste artere sunt considerate de unii autori un artefact tehnic.

Pe de altă parte Jones și colab. O arteră rectală mijlocie care să necesite electrocoagulare sau ligatură se întâlnește doar în o cincime din cazuri și este mai frecvent o ramură a arterei rușinoasă internă sau vezicală inferioară, și rar se desprinde din artera iliacă internă însăși 1. Această arteră rectală mijlocie ar putea fi importantă în tratamentul chirurgical pentru limfadenectomia optimă în cancerul rectal; e de presupus că de-a lungul peritoneal cancer foundation astfel de artere sunt dispuși ganglioni limfatici.

Diseminarea cancerului d intestinal dysbiosis acest traiect limfatic ar duce la metastaze în ganglionii iliaci peritoneal cancer foundation, obturatori și iliaci comuni. Această ipoteză, susținută de unii autori japonezi 42,stă la baza atitudinii unei limfadenectomii extinse cuprinzând așa-numitul compartiment limfatic lateral.

Limfaticele rectului[ modificare modificare sursă ] Limfaticele rectului au fost descrise pentru prima dată de Peritoneal cancer foundation. Pentru studierea limfaticelor rectale s-au folosit până acum cinci metode: injectarea de coloranți la cadavru, disecția și examenul anatomo-patologic al pieselor chirurgicale, studiile necroptice, injectarea preoperatorie de coloranți în submucoasa rectului și limfoscintigrafia.

Clasic se descriu trei curente limfatice 41, Curentul limfatic principal parcurge ascendent colectoarele și ganglionii limfatici situați de-a lungul peritoneal cancer foundation și trunchiului arterei rectale superioare; de la nivelul bifurcației arterei rectale superioare hilul limfatic Mondor limfa este drenată spre ganglionii arterei mezenterice inferioare.

Această cale limfatică este înglobată în mezorect, iar excizia totală a mezorectului asigură îndepărtarea în totalitate a diseminărilor tumorale la acest nivel. Curentul limfatic mijlociu drenează de-a lungul arterei rectale mijlocii spre ganglionii laterali ai pelvisului. Curentul limfatic inferior drenează limfa de la nivelul canalului anal anatomic spre ganglionii inghinali. Calea limfatică inferioară are importanță minoră pentru diseminarea cancerului rectal propriu-zis - parazitii intestinali la copii simptome în tumori joase, care depășesc inferior linia pectineată, la care există deja o metastazare masivă în ganglionii căii limfatice principale, ascendente Importanța căii limfatice mijlocii este subiect de dezbatere.

Autorii japonezi definesc patru grupuri arii limfatice rectale: grupul mezorectal ganglionii limfatici perirectaligrupul aria arterei rectale superioare, grupul aria arterei mezenterice inferioare și aria laterală Aria mezorectală se împarte în două regiuni: mezorectul adiacent tumorii distal de nivelul tumorii și proximal până la 5 cm de marginea superioară a tumorii și mezorectul situat la distanță peritoneal cancer foundation peste 5 cm de marginea superioară a tumorii.

Aria arterei mezenterice inferioare cuprinde ganglionii cuprinși între originea arterei mezenterice inferioare și originea arterei colice stângi; distal, de-a lungul traiectului arterial, se află ganglionii ariei rectale superioare.

Aria laterală cuprinde șase grupuri ganglionare: grupul arterei rușinoase interne lateral de plexul pelvingrupul arterei iliace interne proximal de artera vezicală superioarăgrupul arterei iliace comune, grupul arterei iliace externe, grupul obturator și grupul presacrat. Diseminarea limfatică laterală este considerată minoră de către autorii europeni și americani.

Primele studii efectuate prin injectarea de coloranți la cadavre au evidențiat această cale, fără a-i putea aprecia importanța. În urma unui studiu al pieselor cheloo toate nevestele rezecție, Gilchrist 52 descrie un caz de cancer rectal subperitoneal la care erau prezente 2 metastaze ganglionare laterale și doar una la nivelul ganglionilor curentului ascendent. Acest tip de diseminare a fost găsit de Grinnell la doar 1 caz din studiate, din care 63 cu metastaze ganglionare 51 ; alți autori constată de asemenea o proporție foarte mică a metastazării pe această cale.

Вскрикнув, она оторвала взгляд от неестественно выгнутой руки и посмотрела ему в лицо. То, что она увидела, казалось неправдоподобным.

Observațiile autorilor japonezi sugerează însă că diseminarea laterală poate fi însă importantă în cancerele rectului subperitoneal. Ueno și colab. Maeda și colab. Kawahara și colab 54 au folosit o tehnică asemănătoare, injectând submucos verde de indocianină la 14 pacienți cu 30 de minute înainte de intervenția chirurgicală pentru cancer de rect.

16 Best Surgery images | Medical, Surgical tech, Surgical nursing

La 6 pacienți colorantul a fost găsit în ganglioni din ariile iliace interne; 4 din acești pacienți aveau metastaze în peritoneal cancer foundation ganglioni; ganglionii obturatori nu au captat colorantul.

Concluzia autorilor este că metastazarea limfatică laterală are ca primă stație ganglionii din aria iliacă internă. Studiile limfoscintigrafice pledează pentru o importanță minoră a drenajului limfatic lateral în cancerul rectal.

Sterk și colab. Quadros și colab. Structurile nervoase pelvine[ modificare modificare sursă ] Nervii pelvini cuprind plexul sacrat cu originea la nivelul L4, L5, S1, S2 și S3, care asigură inervația musculaturii pelvine și a membrelor inferioareplexul rușinos cu originea la nivelul S2, S3 și S4, a cărui fibre sunt destinate viscerelor pelvine și organelor genitale și plexurile pelvine autonome plexul hipogastric superior și plexul hipogastric inferior — intricate cu cele precedente.

Plexul hipogastric superior este format din fibre toracolombare simpatice responsabile de ejaculare la bărbat și e situat în țesutul conjunctiv extraperitoneal, anterior de bifurcația aortei și de vena iliacă comună stângă, în dreptul vertebrei L5 și promontoriului 1  ; are o formă de triunghi cu vârful cranial, iar din unghiurile inferioare se desprind nervii hipogastrici drept și stâng O rețea filamentoasă delicată în țesutul areolar furnizează un plan avascular între PHS posterior și mezorect anterior, facilitând separarea intactă a mezorectului de plex; acest plan avascular trece între stratul parietal și cel visceral al fasciei pelvine; mobilizarea rectului împreună cu mezorectul intact se obține prin separarea papillomavirus bouton vulve peritoneal cancer foundation acestor straturi fasciale de-a lungul acestui plan.

Fiecare nerv hipogastric se termină în câte un plex hipogastric inferior drept și stâng. Aceste plexuri conțin pe lângă fibrele simpatice și fibre parasimpatice provenite din segmentele S2, S3 și S4 pe calea nervilor erigenți; aceste fibre parasimpatice asigură la bărbat erecția.

Fiecare plex hipogastric inferior are forma unei lame fenestrate rectangulare sagitale, așezată lateral de rect, prostată, veziculele seminale și partea posterioară a vezicii urinare la bărbat și lateral de rect, colul uterin, fornixul vaginal și partea posterioară a vezicii urinare la femeie 1, Ramurile plexurilor hipogastrice inferioare asigură inervația rectului, vezicii urinare, prostatei, veziculelor seminale, uretrei și corpilor cavernoși.

Nervii cavernoși se grupează în peritoneal cancer foundation un mănunchi nervos cu un traiect direct whats laryngeal papillomatosis portiunea postero-laterală a prostatei; grosimea mănunchiului scade de la 12 mm la origine la 6 mm la baza prostatei; de la acest nivel nervii însoțesc arterele și venele capsulare, urcă spre vârful prostatei posterolateral de uretră și trec prin diafragma urogenitală.

Plexurile pelvine sunt situate lateral și posterior față veziculele seminale mijlocul plexului fiind situat la nivelul vârfului veziculelor seminale ; de aceea veziculele seminale reprezintă intraoperator reperul pentru identificarea plexurilor 1, De asemenea nervii cavernoși pot fi identificați posterolateral de prostată și anterolateral de rect prin asocierea lor constantă cu arterele și venele capsulare prostatice, cu care formează un mănunchi vasculo-nervos Fasciile perirectale[ modificare modificare sursă ] Fascia parietală endopelvină acoperă pereții și planșeul pelvin și se continuă pe viscerele pelvine, ca fascii viscerale.

La nivelul rectului formează teaca proprie a rectului sau fascia perirectală. Această fascie a fost menționată pentru prima dată de Toma Ionescu în tratatul de anatomie al lui Poirier și Charpy 17, Fascia proprie a rectului înconjoară rectul, țesut adipos, nervi, vase sanguine și limfatice.

Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și mai groasă în apropiere de planșeul pelvin Fascia presacrată este o porțiune mai groasă a fasciei endopelvine care acoperă concavitatea sacrului și coccigelui, nervi, artera sacrată medie și venele presacrate. Fascia recto-sacrată se întinde de la fascia presacrată la fascia perirectală; se formează prin reflectarea fasciei presacrate la nivelul vertebrei S4 și peritoneal cancer foundation unește cu fascia perirectală la cm deasupra inelului anorectal 38, După Sato și Sato 45 conține mici vene și ramuri nervoase provenind din ganglionii sacrați.

Septul rectogenital rectoprostatic la bărbat, respectiv rectovaginal separă rectul și fascia proprie a rectului de veziculele seminale și prostată, respectiv de vagin.

Traducerea «peritoneal» în 25 de limbi

În sens strict termenul de fascie Denonvilliers se referă la fascia rectoprostatică, dar a fost extins și la septul similar de la femeie.

Fascia Dennonvilliers este o structură fibroasă mai evidentă și mai consistentă decât fascia rectală proprie; este mai proeminentă la pacienții tineri și se subțiază cu vârsta Urologii descriu fascia ca fiind atașată de prostată și veziculele seminale, în timp ce chirurgii colo-rectali consideră că este mai aderentă de rect decât de aceste organe genitale Histologic fascia este constituită din fibre de colagen dens, fibre musculare peritoneal cancer foundation și fibre de elastină.

Formarea fasciei Denonvilliers a fost explicată în două moduri: prin fuziunea celor două foițe ale fundului de sac rectovezical embrionar sau prin condensarea straturilor mezenchimului embrionar. Originea și modul de formare a fasciei Denonvilliers au fost însă sursa unei confuzii chirurgicale: aceea a existenței unor straturi fasciale separabile chirurgical 61 ; deși Richardson a arătat că există două straturi de elastină la nivelul septului rectogenital 59totuși aceste straturi nu sunt identificabile prin disecție chirurgicală Nervii cavernoși sunt situați de o parte și de alta ale fasciei Denonvilliers împreună cu vase sanguine cu care formează câte un mănunchi vasculo-nervos.

Constituie însă un subiect disputat peritoneal cancer foundation ar putea fi artefacte de disecție. Oricum vase rectale mijlocii de calibru de peste 1 mm apar inconstant și nici măcar la aceste cazuri artera nu e constant bilaterală. Jones și colab. Sato și Sato 42 împart fiecare aripioară rectală în 2 porțiuni: una laterală conținând artera rectală mijlocie și nervii splanhnici pelvini și una medială conținând artera și ramuri din plexul hipogastric inferior ; cele 2 porțiuni sunt situate de o parte și de alta a peritoneal cancer foundation rectangulare a plexului hipogastric inferior corespunzător; în porțiunea laterală artera rectală mijlocie se întâlnește în unghi ascuțit cu nervii splanhnici pelvini erigențiîn timp ce în porțiunea medială artera merge paralel cu ramurile rectale ale plexului hipogastric inferior.

Diviziunea propusă de Sato este importantă pentru ligatura ligamentelor laterale: ligatura în porțiunea laterală are ca efect lezarea nervilor erigenți cu afectarea funcției erectileîn timp ce în porțiunea medială ligatura este practic fără urmări urologice.

Elemente de embriologie[ modificare modificare sursă ] Tractul gastrointestinal se dezvoltă din cele trei porțiuni ale tubului digestiv embrionar: din intestinul anterior se dezvoltă gura, esofagul, stomacul, duodenul și aparatul biliar; din intestinal mijlociu se dezvoltă intestinul subțire și gros până la jumătatea distală a peritoneal cancer foundation.

Colonul descendent, colonul sigmoid peritoneal cancer foundation rectul se dezvoltă din intestinul embrionar posterior. Partea distală a acestuia se termină într-un fund de sac cloaca ; alantoida se deschide în partea anterioară a acestui fund de sac; acest fund de sac de natură endodermică este închis de o membrană ectodermică membrana cloacală - proctodeum 62, În săptămâna a 6-a un sept mezodermal împarte cloaca într-o cavitate anterioară sinusul urogenital și una posterioară canalul anal ; peritoneal cancer foundation sept fuzionează în săptămâna a 7-a cu membrana cloacală și formează corpul perineal; membrana cloacală este împărțită astfel într-o membrană urogenitală porțiunea anterioară, mai întinsă și o membrană anală porțiunea posterioară, mai mică.

Membrana anală se peritoneal cancer foundation într-o depresiune tapetată peritoneal cancer foundation ectoderm depresiunea anală — originea canalului anal anatomic ; în săptămâna a 8-a membrana anală dispare; locul în care a fost inserată membrana anală este considerat linia pectineată, deși nu există nici argumente, nici contraargumente consistente Urmare a acestui mod de formare rectul și canalul anal superior sunt de origine endodermală și au vascularizație provenită din artera mezenterică inferioară, în timp ce canalul anal inferior anatomic este de origine ectodermică și vascularizat de ramuri din artera iliacă internă.

Tubul intestinal primitiv embrionar este suspendat dorsal de un mezenter primitiv în care se dezvoltă și vasele sanguine și limfatice, precum și ganglionii limfatici. La nivelul intestinului anterior din acest mezenter primitiv se formează bursa omentală, la nivelul intestinului mijlociu se formează mezenterul și mezourile colonului proximal, iar la nivelul intestinului embrionar posterior se formează mezoul colonului distal și mezorectul Mezorectul[ modificare modificare sursă ] Mezorectul nu este un mezou propriu zis și din acest motiv termenul trebuie acceptat ca pe o convenție de limbaj.

Prin mezorect se înțelege țesutul adipos care înconjoară rectul, circumscris de fascia proprie și care corespunde câmpului inițial de diseminare genital human papillomavirus cause cancerului rectal În privința originii filogenetice a mezorectului un interesant studiu de anatomie comparată a fost făcut de Nano și colab Comparând observațiile în urma disecțiilor la trei specii de animale câine, porc și o specie de primate - Macaca ape și la fetuși umani Nano și colab.

Similar ligamentele laterale apar numai la primate și om.

Meniu de navigare

Nu se poate trage o concluzie cu privire la momentul evolutiv al apariției acestor structuri, dar probabil că apariția lor este legată de stațiunea bipedă. Aceasta s-a însoțit de modificări anatomice și funcționale importante transformarea unei mari părți a rectului într-un organ extraperitoneal, solicitările mecanice la care este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice.

Spre interior învelișul adipos perirectal mezorectul ajunge până la adventiția rectului 64 ; aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin care trec ramurile rectale din plexul hipogastric inferior și vasele rectale mijlocii — atunci când există.

Înțelesul "peritoneal" în dicționarul Engleză

Inferior mezorectul se întinde până la inserția mușchilor ridicători anali. Distribuția ganglionilor limfatici în interiorul mezorectului a fost studiată pe piese de rezecție și pe cadavre de către Topor și Galandiuk 66, 6.

Referitor la acest ultim aspect Andreola și colab. Wang și colab. Pentru explorarea imagistică a mezorectului se apelează la computer-tomografie, ecografie endorectală și rezonanța magnetică nucleară. Computer-tomografia precizează cu acuratețe profunzimea invaziei tumorale în pereții rectului, raporturile tumorii cu organele adiacente în special când tușeul rectal pledează pentru o invazie de vecinătateprecum și prezența adenopatiilor peritumorale.

Este însă adevărat că în mod curent computer-tomografia este utilizată mai degrabă pentru diagnosticarea și evaluarea recidivelor tumorale decât pentru evaluarea tumorii rectale primare. Ecografia endorectală este chemată să precizeze invadarea peretelui rectal mucoasă — T1, musculara proprei —T2, adventiția și grăsimea mezorectală — T3, invazia organelor învecinate — T4 și prezența și mărimea peritoneal cancer foundation peritumorale - N1 69 ; alături însă de marile sale avantaje eficiență, non-invazivitate, peritoneal cancer foundation repetării fără riscuri ecografia endorectală are însă rezerva că acuratețea sa este stâns legată de experiența examinatorului 70 ; este adevărat însă că în practica clinică este metoda utilizată cel mai adesea pentru stadializarea preoperatorie a cancerului de rect.

Rezonanța peritoneal cancer foundation nucleară pare însă metoda cea mai sensibilă pentru examinarea mezorectului. Planurile fasciale precum și spațiile perirectale se evidențiază cu acuratețe prin această metodă 39 Mezorectul apare ca o structură cu semnal de intensitate mare, în timp ce fascia mezorectului fascia rectală proprie apare ca o structură liniară cu semnal de intensitate mică.

Fascia presacrată apare hpv black warts o structură de semnal scăzut, iar spațiul virtual dintre fascia presacrată și fascia rectală proprie este spațiul retrorectal. Fascia rectosacrată și reflexia peritoneală sunt de asemenea identificabile prin RMN. Fascia Denonvilliers apare ca o structură de semnal scăzut atașată la recesul pertioneal recto-vezical.

Ligamentele laterale nu se identifică pe imaginile obținute prin RMN; poziția lor e peritoneal cancer foundation de vasele rectale mijlocii atunci când acestea sunt prezente. Plexurile hipogastrice inferioare pot peritoneal cancer foundation identificate ușor pe secțiunile parasagitale ca structuri rectangulare de cm lungime situate medial de peretele pelvin lateral și de vasele iliace.

Слушайте меня внимательно… ГЛАВА 112 - Надеюсь, вы знаете, что делаете, директор, - холодно сказал Джабба.

peritoneal cancer foundation Dintre straturile peretelui rectal se identifică mucoasa ca o linie fină de semnal scăzutsubmucoasa semnal de intensitate mare și musculara proprie sub forma a două straturi stratul intern — regulat - corespunde musculaturii circulare, iar stratul extern — neregulat — corespunde musculaturii logitudinale ; adeventiția nu poate fi precizată, dar grăsimea perirectală mezorectul apare ca o structură de intensitate mare înconjurând rectul.

Ganglionii limfatici apar ca structuri ovoide cu semnal de intensitate mare Implicațiile conceptului de mezorect[ modificare modificare sursă ] Tratamentul cancerului de rect are un obiectiv oncologic îndepărtarea în totalitatea a tumorii primare și a teritoriului limfatic și două obiective funcționale păstrarea funcției sfincteriene anale și a funcțiilor urogenitale. Acest plan este predefinit ca urmare a dezvoltării embrionare a rectului și mezorectului.

Sinonimele și antonimele peritoneal în dicționarul de sinonime Engleză

Heald 2 atrage atenția atât asupra disecției în interiorul acestui plan cauza recidivei locale prin insuficienta îndepărtare a depozitelor tumorale perirectalecât și asupra peritoneal cancer foundation în afara acestui plan ceea ce duce la lezarea plexurilor nervoase pelvine.

Un alt element asupra căruia insistă Heald este efectuarea disecției ascuțite și renunțarea la disecția boantă; în cursul acesteia din urmă aderențele fibroase ale fasciei mezorectului la structurile adiacente se rup fie spre mezorect, fie spre structurile învecinate; ca urmare peritoneal cancer foundation riscul ruperii unor fragmente din mezorectiar rezecția devine incompletă, cu margine laterală invadată tumoral. Rezecția radicală a rectului tumoral este definită de marginea peritoneal cancer foundation, marginea distală și marginea laterală circumferențială libere de proces tumoral.

Marginea proximală a rezecției nu ridică probleme, fiind localizată la nivelul la care vascularizația după ligatura pediculului rectal superior sau mezenteric inferior asigură viabilitatea tisulară. Treatment oxyuris equi distală e condiționată de localizarea tumorii distanța față de linia pectineată ; distanța inițială de 5 cm de la marginea tumorii a fost redusă la 2 cm 4dar peritoneal cancer foundation scădere sub această limită compromite radicalitatea actului chirurgical; în cazul unor tumori joase disecția adecvată a rectului poate asigura o margine de rezecție adecvată Goligher, citat de Yeatman - 4.