Papilloma in tonsil, Înțelesul "papillomavirus" în dicționarul Engleză

Cancerul amigdalian Autor: Stanca Alina Elenapublicat la Cancerul amigdalian face parte din cancerele capului şi gâtului şi este cel mai frecvent tip de tumoră malignă a orofaringelui.

Punctul de plecare al acestei afecţiuni îl papilloma in tonsil inelul lui Waldeyer, format din amigdalele faringiane, amigdalele tubare, amigdalele palatine şi amigdalele linguale, toate cu rol în apărarea organismului de agenţii infecţioşi. Dintre acestea, amigdalele palatine sunt cel mai frecvent sediul unui cancer amigdalian. Incidenţa acestei afecţiuni variază de la ţară la ţară sau chiar în interiorul aceleiaşi populaţii în limite largi.

Cancerul amigdalian

Spre deosebire de incidenţa celorlalte cancere de cap şi gât, cea a celor orofaringiene a crescut de-a lungul anilor, în special ca urmare a creşterii numărului infecţiilor cu virusul papiloma uman HPV. Este cel mai frecvent tip de cancer amigdalian şi apare de obicei în jurul vârstei de 50 de ani sau la vârste mai înaintate.

În ultimii ani se observă a creştere a cazurilor de carcinom amigdalian la populaţia mai tânără, ca urmare a creşterii prevalenţei infecţiei cu HPV. În general, acest tip de neoplazie pare să afecteze mai frecvent bărbaţii decât femeile, fiind de 2 până la 5 ori mai des întâlnit la sexul masculin.

Înțelesul "papillomavirus" în dicționarul Engleză

Limfomul — cu originea în ţesutul limfoid al amigdalelor. Incidenţa sa este maximă în decadele de viaţă şi apare predominant la papilloma in tonsil. Se întâmplă uneori ca pacienţii care prezintă o astfel de tumoră să aibă o simptomatologie asemănătoare amigdalitei banale, il papilloma virus negli uomini acuză papilloma in tonsil durerea în gât, motiv papilloma in tonsil care sunt uneori diagnosticaţi greşit cu angină şi trataţi cu antibiotice.

Pe lângă detectarea unor semne clinice care pot ridica suspiciunea de cancer amigdalian mărire de volum unilaterală a amigdalei, cu împingerea ei spre linia medianăacesta are rolul de detecta eventuala extensie a tumorii la ţesuturile din jur.

Examenul fizic local trebuie întotdeauna completat de examinarea restului corpului pacientului, care papilloma in tonsil putea releva în cazul unui limfon amigdalian adenopatii sau mărirea ficatului sau splinei.

Sunt recomandate următoarele examene paraclinice: biopsie de la nivelul amigdalei — efectuare ei este papilloma in tonsil, pentru că doar astfel ţesutul sau celulele recoltate pot fi examinate de un medic anatomopatolog care va pune diagnosticul de cancer şi va identifica tipul acestuia carcinom sau limfom ; teste de laborator — hemogramă, teste pentru evaluarea funcţiei hepatice papilloma in tonsil renale, teste de coagulare, dozarea calciului, fosfatului şi acidului uric serici, serologie pentru infecţia HIV şi hepatitele cu virus B şi C; spirometrie — pentru evaluarea funcţiei respiratorii; teste imagistice - necesare pentru a determina dacă tumora a invadat ţesuturile din jur sau alte organe: tomografie computerizată CT sau rezonanţă magnetică nucleară RMN de cap şi gât pentru determinarea dimensiunilor tumorii şi invaziei ţesuturilor învecinate, radiografie pulmonară sau CT de torace pentru determinarea unor eventuale metastaze pulmonare.

Astfel, un carcinom scuamocelular amigdalian poate fi încadrat în unul din următoarele stadii: stadiul 0 — carcinom in situ, papilloma in tonsil nu a depăşit epiteliul; stadiul I — tumora are mai puţin de 2 cm şi nu s-a răspândit la ganglionii limfatici din jur; stadiul II — tumora are între 2 şi 4 cm, dar nu s-a răspândit la ganglionii limfatici din jur; stadiul III — tumora este mai mare de 4 cm sau s-a răspândit la un singur ganglion limfatic situat pe aceeaşi parte a gâtului, cu o dimensiune sub 3 cm; stadiul IV — oricare din următoarele 4 situaţii: 1.

Tumora s-a extins la un ganglion limfatic care are o dimensiune mai mare de 3 cm. Tumora s-a extins la un ganglion limfatic de pe cealaltă parte a gâtului. Tumora s-a extins la alte părţi ale corpului.

În cazul carcinomului scuamocelular, se poate alege între rezecţia chirurgicală a tumorii, chimioterapie şi radioterapie, în funcţie de gradul de extensie al tumorii. Pentru tumorile de stadiu I-II, tratamentul de elecţie este reprezentat de radioterapie externă sau internă brahiterapiedar se poate recurge de asemenea la rezecţia papilloma in tonsil a amigdalei.

În cazul tumorilor papilloma in tonsil avansate stadiu III-IVschema terapeutică este mai complexă şi include chimioterapie de inducţie sau radioterapie, quturish virusi cu scopul micşorării tumorii, urmate, în cazurile în care tumora este rezecabilă, de excizia ei. Intervenţiile chirurgicale în cazul cancerelor amigdaliene avansate sunt invazive şi necesită uneori rezecţii largi, cu reconstrucţia ulterioară a regiunii cu lambouri luate din alte părţi ale corpului.

Diagnostic

Ca urmare a edemului local produs în urma intervenţiei, ce papilloma in tonsil compromite respiraţia normală, pacienţilor li se montează uneori o traheostomă temporară. Tratamentul chirurgical se face doar în cazuri selecţionate.

Carcinoamele asociate cu infecţie HPV par să aibă un prognostic mai bun şi să răspundă mai bine la tratament. Este important de reţinut că orice ulceraţie veche, care nu se vindecă, poate semnala o tumoră malignă, inclusiv una amigdaliană. De asemenea, mărirea în dimensiuni a unei singure amigdale sau mărirea ganglionilor limfatici de la nivelul capului şi gâtului pot fi şi ele semne ale acestei afecţiuni. Cum din ce în ce mai multe carcinoamele amigdaliene sunt asociate cu infecţia HPV, vaccinarea anti-HPV ar putea constitui o metodă plauzibilă de prevenţie, însă vaccinurile anti-HPV utilizate pentru prevenţia cancerelor ano-genitale nu şi-au dovedit încă eficacitatea.