Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

Hpv and lung cancer risk a meta-analysis, Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

hpv and lung cancer risk a meta-analysis intraductal papilloma dangerous

This is one of the most common sexually transmitted infections, with a tropism for tissues such as squamous or mucosal vierme anisakis. Human papillomavirus can be classified according to the ability of oncogenesis in low-risk genotypes, associated primarily with genital warts and high-risk, associated with premalignant and malignant lesions.

The immunization rates for Human papillomavirus are generally lower than for other types of vaccines, and further implementation of appropriate strategies is still needed.

Moreover, the way a healthcare provider presents and recommends a vaccine can be decisive in the choice of a person to immunize or not.

Management in Health, Vol 17, No 2 (2013)

hpv and lung cancer risk a meta-analysis Keywords Human papillomavirus, immunization strategies Rezumat Infecţia cu virusul papiloma uman HPV rămâne un factor important în producerea cancerelor de col uterin, vaginale, vulvare, anale şi de orofaringe. Aceasta este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală, având un tropism pentru ţesuturi precum epitelii scuamoase sau mucoase.

Virusul papiloma uman poate fi clasificat în funcţie de capacitatea de oncogeneză, în genotipuri de HPV cu risc scăzut, asociate în principal cu verucile ano-genitale, şi HPV cu risc înalt, asociate cu leziuni premaligne şi maligne. Ratele de imunizare pentru virusul papiloma uman sunt în general mai scăzute decât pentru alte tipuri de vaccinuri, hpv and lung cancer risk a meta-analysis în continuare nevoie de implementarea unor strategii adecvate.

Mai mult, modul în care persoana care acordă îngrijiri de sănătate prezintă şi recomandă un vaccin poate fi decisiv în opţiunea unei persoane de a se imuniza sau nu.

Cuvinte cheie Human papillomavirus strategii imunizare Introducere Virusul papiloma uman HPV este responsabil de o treime dintre cazurile de neoplazii induse de agenţi infecţioşi cancere de col uterin, hpv and lung cancer risk a meta-analysis, vulvare, anale şi de orofaringe 1.

Genomul de de perechi de baze este alcătuit din trei regiuni funcţionale: o regiune necodantă LCR long control region sau URR upstream regulatory regioncu rol în reglarea transcripţiei şi replicării, şi două regiuni de ORF open reading framestimpurii early E1-E7 şi târzii late L1 şi L2. Rolul major în oncogeneză îl au proteinele codificate de E5, care se leagă de receptorul factorului de creştere epidermal, stimulându-i acţiunea, şi de E6 şi E7, care inactivează prin legare factori supresori de tumori: hpv and lung cancer risk a meta-analysis şi proteina rb proteina retinoblastomului.

hpv and lung cancer risk a meta-analysis papillomatosis respiratory child

De asemenea, E6 şi E7 pot bloca procesul de apoptoză. Proteinele capsidice majore şi minore, imunogene, sunt codificate de L1, respectiv L2 2.

Global, HPV este cea mai frecvent transmisă infecţie sexuală, deşi există variaţii regionale semnificative n prevalenţa HPV n regiunile cu aglomeraţie populaţională şi descendenţă comună, ceea ce se poate datora diferenţelor n ceea ce priveşte normele culturale şi sexuale [7]. Studiul realizat de Salih, et al.

Infecţia cu HPV şi răspunsul imun al gazdei HPV au tropism specific de ţesut, infectând epitelii scuamoase sau mucoase. Ataşarea se face prin intermediul L1 la proteoglicanii heparan sulfat de la nivelul membranei bazale expuse în urma unei traume a epiteliului.

hpv and lung cancer risk a meta-analysis

Receptorul specific nu se cunoaşte încă. A fost propusă a6-integrina.

  1. Papillomavirus symptoms
  2. Hpv impfung manner usa
  3. Studies in recent years have shown that this interaction is more complex, involving multiple cellular and molecular mechanisms.
  4. Papillary thyroid cancer with braf mutation
  5. Fiziopatologia infecţiei cu HPV apărute în contextul pacienţilor seropozitivi pentru infecţia HIV
  6. Papilloma virus uomo cure
  7. Hpv virus cancer cervical

Unele studii propun ca model internalizarea pe calea endocitozei clathrin-mediată, altele — prin microdomenii bogate în tetraspanină. Capsidele virale conţinând L2 scapă din endozom şi, prin interacţiunea L2 cu proteina motorie dyneină, HPV este mobilizat prin sistemul citoplasmic de transport, de-a lungul microtubulilor, până în apropierea nucleului.

Penetrarea genomului în nucleu ar putea fi facilitată de ruperea membranei nucleare din cursul mitozei 3. În prezent se cunosc peste de genotipuri, dintre care 40 la nivelul mucoasei cervico-vaginale.

ovarian cancer abdominal distension viermi intestinali la copii

În funcţie de capacitatea de oncogeneză, aceste genotipuri se subîmpart în HPV cu risc scăzut, asociate în principal cu verucile ano-genitale 6, 11, 40, 43, 44, 54, şi 70şi HPV cu risc înalt, asociate cu leziuni premaligne şi maligne 16, 18, 26, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 53, 56, 58, 59, 66, 68, 73 şi 82 4. Unele studii experimentale au arătat că preluarea VLP virion like particles — proteine virale asamblate sub formă de capsidă, fără ADN viral de către celulele Langherhans de la nivelul epiedermului nu iniţiază un răspuns imun, ci mai degrabă un fenomen de toleranţă, spre deosebire de celulele dendritice stromale sau dermale, care determină formarea de limfocite T L1 specifice.

Astfel, calea intramusculară de administrare a vaccinurilor anti-HPV existente asigură imunogenicitatea 5. Răspunsul imun al gazdei este iniţiat de keratinocite, deoarece în cursul ciclului proliferativ HPV nu determină citoliză cu eliberare de citokine proinflamatorii care să activeze celulele Langherhans prezentatoare de antigen.

Prin intermediul receptorilor PRR pathogen-associated molecular patterns keratinocitele recunosc tipare moleculare asociate patogenilor, ceea ce declanşează întregul lanţ al activării factorilor de transcripţie, care, ajunşi în nucleu, determină transcripţia genelor implicate în răspunsul antiviral: interferoni IFN şi citokine hpv and lung cancer risk a meta-analysis.

Activarea receptorilor PRR determină ca etapă finală activarea caspazei 1, care clivează pro-IL-1b şi pro-IL, secretate în mod constitutiv de keratinocite, la forma activă. IL-1 are roluri multiple de activare a limfocitelor T, celulelor dendritice Langherhans şi macrofagelor, în maturarea limfocitelor B şi expansiunea lor clonală 6. Clearance-ul iniţial al infecţiei este determinat de răspunsul imun înnăscut.

Fiziopatologia infecţiei cu HPV apărute în contextul pacienţilor seropozitivi pentru infecţia HIV

Vindecarea este de asemenea influenţată şi de diverşi alţi factori din mediul local: hormoni sexuali, microbiotă. Vindecarea iniţială nu se asociază întotdeauna cu eliminarea completă a genomului viral, ci poate fi asociată cu trecerea virusului într-o stare dormantă, cu un minimum de cicluri replicative, numărul de copii virale fiind menţinut sub control de celulele imune din stroma adiacentă.

Reactivarea HPV poate apărea în caz de imunosupresie 7,8. Infecţia cu HPV reprezintă una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală, un maxim al incidenţei corelându-se cu debutul activităţii sexuale la tineri.

De la infecţie la neoplazie Persistenţa infecţiei precedă dezvoltarea leziunilor premaligne şi maligne.

Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

Factorii de care depinde persistenţa infecţiei ţin de virus, de gazdă şi de factori comportamentali. Dintre genotipurile virale, cele cu risc crescut sunt asociate cu o persistenţă mai lungă a infecţiei genotipul HPV 16, cu toate mecanismele sale de eludare a răspunsului imun, este cel mai greu de eliminat. Încărcătura virală şi coinfecţia cu mai multe genotipuri par să influenţeze persistenţa.

Dintre factorii care ţin de gazdă, amintim imunosupresia şi infecţia cu HIV, polimorfismul genetic HLA, prezenţa altor infecţii cu transmitere sexuală, deficienţe de micronutrienţi, alterări ale microbiotei 10,11 şi vârsta.

Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

O a doua grupă cu risc crescut este cea cu vârsta de 55 de ani, când sistemul hpv and lung cancer risk a meta-analysis cancer de prostata que lo causa, şi pot apărea reactivări virale. Dintre factorii comportamentali, cei mai studiaţi au fost fumatul şi administrarea de anticoncepţionale orale pe termen lung.

Numărul mare de parteneri sexuali influenţează în primul rând riscul de dobândire a infecţiei cu HPV Un pas important către transformarea malignă a leziunilor îl constituie integrarea genomului HPV în genomul celulei-gazdă.

hpv and lung cancer risk a meta-analysis sticky toc

Acest proces este demonstrat de prezenţa genomului HPV integrat în liniile celulare tumorale şi favorizat de oncoproteinele virale E6 şi E7, care, încă din stadiul premalign, când virusul se găseşte episomal, determină instabilitate cromozomială, perturbă duplicarea şi segregarea cromozomilor din mitoză Integrarea se face aleatoriu, cu predilecţie pentru situsurile fragile, producând în genomul uman mutageneză inserţională şi, în secvenţa ADN HPV integrat, deleţia genei E2, genă regulatoare a transcripţiei, urmată de supraexpresia oncogenelor E6 şi E7 S-a demonstrat, de asemenea, interacţiunea dintre oncoproteina E7 şi ADN metiltransferaza 1, oncoproteina E7 şi metilarea unor promoteri, mecanisme, prin care se controlează expresia genică Supraexpresia genelor E6 şi E7 conferă celulelor un avantaj de creştere şi expansiune clonală De efectul protector sunt responsabili anticorpii anti-L1 formaţi ca răspuns la vaccinare.

Anticorpii dezvoltaţi împiedică internalizarea virusului. Pe modele experimentale pe animale s-a demonstrat dobândirea pasivă a imunităţii la infecţia cu HPV prin transfer de seruri sau IgG purificate de la animalele vaccinate anti-HPV la animale naive. Ei ajung în contact cu particulele virale prin transsudare din ser la nivelul colului uterin.

Human Papillomavirus - HPV - Nucleus Health

Leziunea locală necesară expunerii membranei bazale şi stabilirii infecţiei favorizează totodată şi transsudarea de anticorpi serici protectori Programul de vaccinare se adresează fetelor între 9 şi 13 ani. La persoanele de peste 14 ani se recomandă şi o a treia doză, la 6 luni de la ultima. Există un interes din ce în ce mai mare de a include şi băieţii în schema de imunizare, deşi imunizarea fetelor reduce circulaţia HPV şi asigură o imunitate de masă. Întrebări importante la care rămâne să se răspundă sunt legate de nivelul plasmatic care ar trebui considerat protector şi dacă pierderea nivelurilor detectabile de anticorpi echivalează cu pierderea imunităţii.