Fișier:Enterobius vermicularis (01).tif - Wikipedia

Enterobius vermicularis cdc. Istoricul fișierului

Oxiuriază este cauzată de Enterobius vermicularisun parazit cunoscut încă din antichitate, aparținând încrengăturii Nematoda. Se recunoaște, în prezent, o a doua specie numită Enterobius gregorii. Oxiurul este un vierme cilindric mic de circa 1 cm lungime, alb gălbui, care trăiește în cec.

enterobius vermicularis cdc Femela matură, cu uterul plin cu ouă migrează noaptea și depune ouăle în regiunea perianală și perineală provocând un prurit anal nocturn; ouăle embrionează în circa 6 ore, devenind infecțioase, și contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și praful încăperii.

Sursa de Enterobius vermicularis este reprezentată de omul infestat cu oxiuri. Persoana parazitată cu Enterobius vermicularis poate vehicula ouăle din regiunea perianală în cavitatea bucalăfie direct, prin mâini contaminate din zona perianală autoinfecțiefie indirect, contaminând diferite obiecte pijamale sau lenjerie de pat sau alimente.

După ingestia ouălor infectante, embrionii eclozează în duodennăpârlesc și devin adulți în zile. Oxiuriază apare sub formă de epidemii familiale sau instituționale.

  • Warts on hands spreading
  • Geohelminti: oul embrioneaza pe sol; B.
  • Он решил подумать об этом через минуту.

Este o boală cronică, datorită autoinfectării sau reinfectării cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extrafamiliale. Ciclu de viață a oxiurilor este strict enterobius vermicularis cdc intestinal, provocând simptome gastro-intestinale, în special pruritul anal intens. În timpul migrației ectopice a oxiurilor în tractul genitalcavitatea abdominalătractul urinarficatsplinărinichiplămâni pot apărea semne extradigestive. Diagnosticul este ușor și se bazează pe evidențierea femelei adulte și a ouălor prin amprenta anală luată enterobius vermicularis cdc banda adezivă scotch.

Tratamentele actuale cu benzimidazoli mebendazolflubendazolalbendazolpamoat de pirantelpamoat de pirvinium este bine tolerat și foarte eficient în cazul în care este însoțite de măsuri de igienă riguroasă.

Epidemiologie Oxiur Enterobius vermicularis. Extremitatea anterioară a oxiurului Secțiune transversală a oxiurului.

enterobius vermicularis cdc cancer en abdominal

Micrografie cu rezoluţie mare. Coloraţie cu hematoxilină și eozină.

enterobius vermicularis cdc urinary bladder papillomatosis

Săgeţile indică crestele laterale. Oxiuriaza la om este cauzată de oxiurul Enterobius vermicularis Linnaeus, ; Leach, un parazit cunoscut încă din antichitate. A fost descoperită în prezent o a doua specie numită Enterobius gregorii Hugot,care provoacă oxiuriaza la oameni.

Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor. Sunt viermi rotunzi și albi sau albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic aripi cefalicecare are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală enterobius vermicularis cdc omului.

enterobius vermicularis cdc hepatic cancer and hepatitis

Oxiurii au două creste laterale aripi laterale longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice. Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus.

Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului. Oxiurii sunt reprezentați de două specii Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii, care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară. Masculul Enterobius vermicularis măsoară 0,9—3,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru, în timp ce masculul Enterobius gregorii, măsoară 1,3—2,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru.

Totuși, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic și ornamentația cuticulară. Spicul are o lungime de μm la E. Distincția acestor două specii este totuși contestată de unii autori. Unii cercetători cred că E. Aparatul enterobius vermicularis cdc la mascul este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, enterobius vermicularis cdc și cloacă.

Au la extremitate posterioară creste caudale aripi caudale4 perechi de papile caudale papile genitale. Gubernaculul la masculi este absent.

Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită.

Femelele speciilor E. Coadă ocupă o treime din lungimea totală a corpului.

Fișier:Enterobius vermicularis (01).tif - Wikipedia

La femelă aparatul reproducător este dublu, de tip tubular, fiind compus din 2 ovare anterior și posterior2 utere anterior și posteriorun vagin și o vulvă. Vulva cu buze proeminente se deschide la nivelul treimii anterioare a corpului. Uterele conțin mii de ouă. Durata vieții oxiurilor este de 37—93 zile pentru femele, și aproximativ 50 zile pentru masculi.

Ouăle sunt netede au formă alungită ovalară, asimetrică, cu o față plană și una convexă în secțiune transversală. Ele măsoară 50—60 µm în lungime și 30—32 µm în lățime. Sunt transparente, au un înveliș subțire, enterobius vermicularis cdc.

Much more than documents.

Cele două membrane se întâlnesc la unul din poli. Un pol este mai ascuțit și enterobius vermicularis cdc el iese larva. În interior au un embrion ovoid, care are o prelungire, ca o coadă.

Rezervorul paraziților Omul reprezintă singurul rezervor animal al Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii.

Fișier:Enterobius vermicularis (01).tif

Alte specii de oxiuri pot contamina unele primate, dar nu trec la om. Unii cercetători au găsit la cimpanzei oxiurul Enterobius anthropopitheci oxiurul cimpanzeilorprecum și Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii. Ciclu de viață Ciclul de enterobius vermicularis cdc a oxiurului.

Oxiurul este monoxen - ciclu de dezvoltare are loc numai într-o singură gazdă, omul. Persoana parazitată cu Enterobius vermicularis poate vehicula ouăle din regiunea perianală în cavitatea bucală, fie direct, pe degete, fie indirect, contaminând diferite obiecte sau alimente. După ingestie, ouăle infectante eclozează în stomac și duoden și dau naștere la o larvă rabditoidă.

Această larvă, puțin mobilă și lipsită de armătură cefalică, cu enterobius vermicularis cdc lungime de — µm, migrează spre ileon, cec și apendice. Prin două năpârliri, în intestinul subțire, larvele devin viermi adulți în momentul în care ajung în zona ileocecală. Viermi adulți se localizează în regiunea ileocecală a intestinului, mai ales în cec, dar se pot mișca de obicei de-a lungul tractului gastro-intestinal de la stomac la anus. Viermii adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii.

Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de zile. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc, sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală.

Ele progresează 12—14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu oua, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depun în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, — ouă în medieîn circa douăzeci de minute.

Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală.

enterobius vermicularis cdc apa cu sare pentru detoxifiere